Să înjurăm corect!

F*tu-i (mama mă-sii)
F*tu-ţi…
F*tu-te-n…
F*tu-vă… / F*tu-vă-n…
F*te-m-aş… – inversiune de la condiţionalul m-aş f*te.
Băga-mi-aş… – inversiune de la condiţionalul mi-aş băga.
Băga-ţi-aş (sârmă-n nas, desigur) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş băga.
Băga-ţi-ai – inversiune de la condiţionalul ţi-ai băga.
Băgaţi-vă – inversiune de la vă băgaţi.
Bagă-ţi. – O să-mi bag.
Băgaţi. – O să băgăm.
Bagă-ţi-o. – O să mi-o bag.
Băgaţi-o. – O s-o băgăm.


Suge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai suge.
Suge-mi-o – imperativ cu două complemente (suge mie/mi- pe ea/-o)
Să mi-o sugi/sugă – conjunctiv cu două complemente, ca mai sus.
Sugeţi – O să sugem.
Suge-ţi – O să-mi sug.
Linge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai linge.
Linge-m-ai – inversiune de la condiţionalul m-ai linge.
Linge-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş linge.
Linge-ţi-aş – inversiune de la condiţionalul ţi-aş linge.
Linge-ţi! – O să-mi ling.
Lingeţi! – O să lingem.
Mânca-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai mânca.
Mânca-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş mânca.
Mânca-ţi-aş (cu varianta mânca-ţ-aş) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş mânca.
C*ca-m-aş (în nasul tău, evident) – inversiune de la condiţionalul m-aş c*ca.
Să ţi-o tr*g – conjunctiv cu două pronume: să trag ţie/ţi- pe ea/-o.
I-aş tr*ge-o – condiţional cu două pronume ei/îi/i- aş trage pe ea/-o.
Trage-ţi! – O să-mi trag.
Trageţi! – O să tragem.
De-a-n p*lea.
M*ie (nu mue, da?)
De dat, daţi într-un cuvânt. Doar dacă nu vreţi să-i ziceţi dă-ţi singur (ce poate, mă rog). Adică dacă nu-i ziceţi să-şi dea singur.
Da-ţi-aş (orice-aveţi a da) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş da. (De-aş putea.)
A lua, indiferent ce, pe unde, cum şi la ce luaţi, se conjugă după cum urmează: iau, iei, ia, luăm, luaţi, iau.
Lua-ţi-aş (orice, oricum doriţi a lua) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş lua.